- Boala Parkinson este a doua boală neurodegenerativă ca frecvenţă după boala Alzheimer;
- La nivel european sunt 1,2 milioane pacienți cu Parkinson şi numărul acestora este aşteptat să se dubleze până în 2030, potrivit unui raport al Societății Europene de Parkinson;
- Depresia este cea mai frecventă tulburare psihiatrică identificată la pacienții cu boală Parkinson;
- Demența se găsește la 40% dintre toți pacienții care suferă de această afecțiune.
Ce este boala Parkinson?
Boala Parkinson este o boală degenerativă progresivă cronică, ce afectează sistemul dopaminergic și se caracterizează în principal prin simptome motorii - tremor, rigiditate musculară, bradikinezie și instabilitate posturală, dar și non-motorii – probleme cu somnul, amețeli, transpirații abundente, pierderea mirosului, apetit sexual scăzut.
Simptomele se dezvoltă încet și se agravează pe măsură ce boala evoluează.
Cauzele bolii Parkinson
Boala Parkinson este consecința unui proces degenerativ neuronal difuz al sistemului nervos central, în care primele leziuni apar în trunchiul cerebral inferior. Aceste leziuni progresează și determină la un moment dat și o degenerescență a celulelor dopaminergice dintr-o regiune a creierului numită ”substanța neagră”, care controlează mișcarea.
În mod normal, dopamina funcționează într-un echilibru delicat cu alți neurotransmițători pentru a ajuta la coordonarea milioanelor de celule nervoase și musculare implicate în mișcare. Fără suficientă dopamină, acest echilibru este perturbat și apar simptomele specifice tulburării.
Studiile au arătat că simptomele bolii Parkinson se dezvoltă la pacienții cu o pierdere de 80% sau mai mare a celulelor producătoare de dopamină din substanța neagră.
Cauza exactă a bolii rămâne necunoscută, însă există teorii care susțin că sunt implicați factori de mediu și factori genetici.
Cum se manifestă boala Parkinson?
Simptomele caracteristice bolii Parkinson sunt:
- Tremor - mișcări involuntare, rapide și repetate ale corpului sau a unei părți a corpului - mâini, brațe, picioare, maxilar;
- Rigiditatea musculară - cel mai frecvent în brațe, umeri sau gât;
- Bradikinezia - scădere a vitezei de realizare a mişcărilor spontane şi a amplitudinii mişcărilor (lentoare);
- Hipokinezia - dificultate în iniţierea actelor motorii, mai evidentă atunci când este necesară trecerea de la un anumit tip de mişcare la altul (care adesea nu se poate face decât după o perioadă de blocaj motor);
- Instabilitate posturală - postura aplecată spre înainte, dificultate de a mențiune o postură verticală;
- Probleme de mers - mers instabil, cu pași mici, uneori cu fenomene de freezing și căderi frecvente;
- Dizartrie – vorbire lentă, greoaie.
Alte simptome care pot fi observate la pacienții cu boala Parkinson sunt:
- Probleme cu somnul – dificultăți în a adormi și a rămâne adormit, somnolență diurnă;
- Modificări ale dispoziției – pierderea interesului pentru lucruri anterior plăcute, neliniște, tristețe, deprimare;
- Amețeli la ridicarea bruscă în picioare;
- Scăderea abilității de a simți gusturi/mirosuri;
- Transpirație excesivă;
- Probleme urinare – nevoia de urinare frecventă, chiar și noaptea;
- Scăderea libidoului;
- Sialoree – salivă produsă în exces;
- Crampe și spasme musculare.
Demența în boala Parkinson
Demența reprezintă pierderea progresivă a funcțiilor cognitive, incluzând memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de a învăța, limbajul și judecata. Este din ce în ce mai des asociată cu boala Parkinson și apare la 4 din 10 pacienți care suferă de această afecțiune.
Unele studii au raportat că timpul mediu de la debutul bolii Parkinson până la dezvoltarea demenței este de aproximativ 10 ani.
Înainte de a dezvolta demență, pacienții cu Parkinson experimentează modificări cognitive mai ușoare, fenomen cunoscut sub numele de deficit cognitiv ușor. Dintre persoanele cu diagnostic de Parkinson, aproximativ 30% vor dezvolta deficit cognitiv ușor după 5 ani.
Depresia în boala Parkinson
Depresia este cea mai frecventă tulburare psihiatrică identificată la pacienții cu boală Parkinson, fiind prezentă la aproximativ 40% din cazuri. De asemenea, demența s-a dovedit a fi mai frecventă în boala Parkinson decât în alte tulburări cronice și invalidante.
Depresia provoacă un declin cognitiv și simptome precum tristețe, apatie, oboseală, agitație, scăderea capacității de concentrare, apetit scăzut sau izolarea socială. Poate fi un simptom foarte precoce al bolii Parkinson, chiar înaintea simptomelor motorii. Demența poate fi un simptom proeminent și în stadii mai avansate ale bolii Parkinson.
Tratamentul bolii Parkinson
Tratamentul de primă intenție pentru pacienții Parkinson este cel medicamentos, care ajută la controlul simptomelor. Opţiunile terapeutice existente includ dopaminergice, care cresc nivelul dopaminei și reduc rigiditatea musculară și tremorul. De asemenea, pacienții pot avea nevoie și de tratamente non-farmacologice, cum este psihoterapia și logopedia.
Bibliografie
Ghid de diagnostic și tratament în boala Parkinson – Societatea de Neurologie din România
