- În prezent, peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demență, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății;
- Un nou caz este diagnosticat la fiecare 3 secunde:
- Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, reprezentând circa 60-70% din totalul de cazuri;
- La nivel global, demența este în prezent a șaptea cauză de deces și una dintre cauzele majore de dizabilitate în rândul persoanelor în vârstă.
Ce este demența?
Demența este un termen umbrelă ce reunește afecțiunile neurodegenerative caracterizate prin alterarea persistentă și progresivă a funcțiilor cognitive, incluzând memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de a învăța, limbajul și judecata. Un lucru important de menționat este că demențele nu fac parte din procesul natural de îmbătrânire și simptomele sunt suficient de severe pentru a afecta viața de zi cu zi a pacienților, aceștia ajungând să aibă nevoie de îngrijire permanentă.
Semne și simptome ale demenței
Principalele semne și simptome ale demenței sunt:
- Afectarea memoriei – pacienții au dificultăți în a-și aminti nume cunoscute, în a găsi cuvântul potrivit în momentul potrivit, nu reușesc să își amintească imediat unde au pun un anumit obiect. De asemenea, se diminuează capacitatea de concentrare și atenție și aceștia întâmpină dificultăți în a învăța informații noi;
- Tulburare de limbaj (afazie) – este afectată vorbirea, scrierea și citirea. Spre exemplu, pacienții în a urmări o conversație;
- Apraxie - afectarea abilității de a executa activități motorii într-o anume secvență și care servesc unui scop, în lipsa afectării funcției motorii;
- Agnozie - incapacitatea de a recunoaște sau identifica obiecte în lipsa afectării funcțiilor senzoriale;
- Afectarea funcției executive – planificarea și organizarea noilor activități, gândirea abstractă, luarea deciziilor.
Aceste deficiențe ale funcțiilor cognitive determină și alte probleme emoționale și comportamentale.
Tipuri de demențe
Există peste 50 afecțiuni reunite sub termenul generic de ”demență” și pentru a crește eficiența tratamentului este important să se identifice tipul specific.
Potrivit literaturii de specialitate, demențele se clasifică astfel:
Demențe permanente și progresive
- Boala Alzheimer – reprezintă până la 70% din totalul cazurilor diagnosticate;
- Demența vasculară;
- Demența asociată bolii Parkinson;
- Demența cu corpi Lewy;
- Boala Huntington;
- Demența fronto-temporală;
- Boala Creutzfeldt-Jakob;
- Scleroza multiplă.
Demențe permanente de obicei neprogresive
- Demența post-traumatică;
- Demența post-anoxică.
Demențe parțial sau complet reversibile
- Demențele toxice și medicamentoase (monoxid de carbon, plumb, mercur etc.)
- Demențele cauzate de infecții (meningite, encefalite, tuberculoze);
- Boala Wilson.
Ce este demența mixtă?
Aceasta este o afecțiune în care boala Alzheimer și demența vasculară apar simultan. Combinația celor două tipuri de demență apare cel mai frecvent la pacienții vârstnici și este adesea asociată cu bolile cardiovasculare. Simptomele demenței progresează lent și se agravează în timp.
De ce apare demența? Cauzele bolii
Demența poate fi cauzată de:
- Afecțiuni medicale care atacă progresiv celulele creierului, cel mai frecvent întâlnite în boala Alzheimer, boala Parkinson sau boala Huntington;
- Accidente vasculare cerebrale;
- Traumatisme cranio-cerebrale;
- Infecții virale care afectează sistemul nervos central, cum este HIV.
Demențe. Factori de risc
- Vârsta (apare mai frecvent la persoanele peste 60 ani);
- Deficiența cognitivă ușoară;
- Accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic;
- Hipertensiunea arterială;
- Hipercolesterolemia;
- Hiperglicemia și diabetul zaharat;
- Obezitatea;
- Fumatul;
- Consumul excesiv de alcool;
- Izolarea socială;
Cum este diagnosticată demența?
Diagnosticul precoce al demenței este esențial, mai ales dacă simptomele apar brusc. Inițierea tratamentului în fazele incipiente poate ajuta la încetinirea progresiei bolii și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Diagnosticul demențelor necesită o evaluare complexă, ce include un examen clinic general, un examen neurologic, un examen neuropsihologic, analize de laborator, investigații imagistice (CT sau RMN) și examen electroencefalografic (EEG).
Cum pot fi tratate demențele?
Diagnosticul de demență schimbă inevitabil întreaga viață a unui pacient și a familiei acestuia. Simptomele progresează în timp, boala se agravează și pacienții se confruntă cu dizabilități. Însă, cu tratamentul potrivit, evoluția anumitor tipuri de demență poate fi încetinită, iar unele forme pot fi total sau parțial reversibile.
Tratamentul demenței este unul complex și include atât tratament farmacologic (medicamentos), cât și susținere cognitivă (psihoterapie). De asemenea, pacienții au nevoie îngrijiri și suport permanent, inclusiv în activități cotidiene uzuale.
În terapia medicamentoasă se pot prescrie inhibatori de colinesterază, antagoniști ai receptorilor NMDA și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei. Medicamentele pentru controlul tensiunii arteriale și a colesterolului pot preveni deteriorarea suplimentară a celulelor cerebrale din cauza demenței vasculare.
În combinație cu terapia medicamentoasă, în formele ușoare și medii de demență pacienților li se recomandă programe structurate de stimulare cognitivă, precum și intervenții de ordin psihosocial și comportamental. Pentru persoanele cu demență care au depresie și/sau anxietate, terapia cognitiv-comportamentală poate fi eficientă.
Un stil de viață sănătos ajută la încetinirea progresiei bolii
Mai multe studii au demonstrat că un stil de viață sănătos poate ajuta la încetinirea evoluției bolii și implicit a apariției unor simptome debilitante. Activitatea fizică regulată, alimentația sănătoasă, activitățile cognitive de divertisment (șah, sudoku, jocuri de memorie) și interacțiunea socială ajută pacienții cu demență să aibă o calitate bună a vieții.
Bibliografie
