DEPRESIA

La nivel global, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, se estimează că 3,8% din populație suferă de depresie, inclusiv 5% dintre adulți (4% dintre bărbați și 6% dintre femei) și 5,7% dintre adulții peste 60 ani;
Depresia este o afecțiune mai frecventă la femei decât la bărbați;
Depresia poate fi tratată eficient. Studiile arată că 9 din 10 persoane cu depresie răspund favorabil la tratament.

Ce este depresia - ”boala secolului”?

Depresia (tulburarea depresivă sau episodul depresiv) este considerată ”boala secolului”, fiind una dintre cele mai frecvente tulburări mintale. Totodată, depresia este și una dintre cauzele principale de dizabilitate la nivel mondial.

Depresia afectează modul în care te simți, gândești și acționezi. Se caracterizează prin sentimente de tristețe, pierderea interesului și a plăcerii vizavi de activitățile și experiențele care înainte vă bucurau, dispoziție proastă, lipsă de energie, fatigabilitate, însoțite de alte probleme emoționale, comportamentale și fizice.

Depresia poate afecta toate aspectele vieții unui pacient, inclusiv relațiile cu familia și prietenii, și poate duce la probleme în plan profesional și/sau academic.

Tulburarea depresivă poate afecta pe oricine, chiar și persoane care aparent duc o viață ideală. Cu toate acestea, însă, este mai frecventă în rândul persoanelor care au trecut prin abuzuri fizice și emoționale, pierderea unor persoane dragi sau evenimente stresante în viața personală.

Cum se manifestă depresia?

Simptomele depresiei pot varia de la ușoare la severe. Simptomele tipice sunt:

Dispoziție depresivă (tristă) fără motiv – se manifestă în cea mai mare parte a zilei;
Pierderea intereselor și bucuriilor față de activități care anterior erau plăcute;
Astenie – stare de oboseală fizică și psihică;
Fatigabilitate – oboseală cronică.

Alte simptome care se întâlnesc în depresie sunt:

Scăderea capacității de concentrare și atenție;
Lipsă de energie;
Agitație sau iritabilitate;
Furie sau frustrare pentru lucruri minore;
Stimă de sine scăzută;
Lipsa încrederii în sine;
Tulburări de apetit alimentar, ceea ce duce la scăderea/creșterea în greutate;
Tulburări de somn – dormiți prea mult sau prea puțin, somn neodihnitor;
Dificultate în a gândi și a lua decizii;
Sentimente de vinovăție, culpabilitate și autocritică;
Pierderea contactului cu realitatea;
Viziune tristă și pesimistă asupra viitorului;
Idei de auto-vătămare;
Gânduri de suicid sau comportament de tip suicidar;
Halucinații și delir.

Tristețea înseamnă depresie?

Decesul unei persoane dragi, pierderea jobului sau divorțul sunt experiențe dificil de îndurat pentru o persoană. Este normal ca sentimentele de tristețe sau durere să se dezvolte ca răspuns la astfel de situații, iar oamenii afectați să se descrie ca fiind „depresivi”.

Dar a suferi sau a fi trist nu este același lucru cu a avea depresie. Atât durerea, cât și depresia pot implica tristețe intensă și izolare socială, însă acestea sunt diferite.

În tristețe, sentimentele dureroase apar în valuri, adesea amestecate cu amintiri pozitive. În depresie, starea de spirit și/sau interesul (plăcerea) sunt scăzute timp de cele mai mult de două săptămâni. O altă diferență este că atunci când suntem triști și suferim stima de sine este de obicei menținută. În depresie, sentimentele de inutilitate și critica de sine sunt frecvente.

Distingerea dintre tristețe și depresie este importantă și poate ajuta oamenii să obțină ajutorul, sprijinul sau tratamentul de care au nevoie.

Cauze și factori de risc pentru depresie

Cercetările au stabilit că nu există doar o singură cauză pentru depresie, ci că tulburarea apare în urma unui cumul de factori. Aceștia factori pot fi:

Genetici - depresia poate apărea în familie. De exemplu, în cazul fraților gemeni, atunci când unul suferă de depresie și celălalt are o șansă de 70% de a avea tulburarea la un moment dat în viață.
Personalitatea: Persoanele cu stimă de sine scazută, persoanele pesimiste, introvertite, care se critică în mod constant sau care sunt dependenți de alții par a fi mai predispuse la depresie.
Factori de risc asociați cu sănătatea și bolile: probleme hormonale (spre exemplu după sarcină), accident vascular cerebral, boli cronice (boala Parkinson, demență), consum de alcool și droguri, anumite medicamente, antecedente psihiatrice.
Factori de mediu: copilărie traumatizantă (violență, neglijare, abuz), divorț, boală, sărăcie, pierderea locului de muncă, pierderea locuinței, discriminare, emigrare etc.

Clasificarea episodului depresiv

În funcție de numărul și de severitatea simptomelor, precum și de modul în care afectează viața pacientului, un episod depresiv poate fi clasificat în ușor, moderat sau sever.

Episod depresiv ușor – pacientul se confruntă cu simptomele depresiei, întâmpină dificultăți în a-și îndeplini activitățile cotidiene, însă va putea funcționa în continuare.
Episod depresiv moderat – simptomele sunt mai severe iar pacienții vor dificultăți considerabile în a duce la bun sfârșit activitățile cotidiene.
Episod depresiv sever – pacienții manifestă o suferință considerabilă, apare lentoarea și lipsa de interes. De asemenea, predomină sentimentele de inutilitate sau vinovăție. În această fază apar și gândurile de sinucidere. Toate aceste simptome determină incapacitatea pacientului de a-și continua activitățile profesionale sau sociale.

Tipuri de depresie

Tulburarea depresivă majoră

În această tulburare pacienții simt că au permanent, zi de zi, o dispoziție depresivă care îi consumă și care afectează modul în care gândesc și acționează. Evoluția tulburării este variabilă, în sensul că unii pacienții pot avea episoade depresive izolate, urmate de perioade în care nu se mai manifestă niciun simptom, în timp ce la alții pacienți episoadele devin mai frecvente pe măsură ce timpul trece.

Tulburarea depresivă persistentă

Cunoscută și sub denumirea de depresie cronică, tulburarea se referă la momentul în care dispoziția depresivă durează doi sau mai mulți ani la adulți și cel puțin un an la copii și adolescenți. Pacienții pot experimenta episoade de tulburare depresivă majoră, împreună cu perioade de simptome mai puțin severe, în care sunt de obicei capabili să funcționeze zilnic.

Depresia postpartum

Acest tip de depresie afectează femeile care au născut. Apare în general în primul an după naștere, la câteva săptămâni sau luni, și provoacă sentimente intense de anxietate, tristețe și oboseală, fapt ce le împiedică pe mămici să aibă grijă de ele și de bebelușii lor.

Depresia antenatală

Numită și depresie prenatală, aceasta apare în timpul sarcinii și se manifestă prin sentimente de tristețe, anxietate, confuzie, oboseală, lipsă de energie.

Tulburarea afectivă sezonieră

Este asociată cu schimbările anotimpurilor. Această formă de depresie apare de obicei în lunile de toamnă și iarnă, când există mai puțină lumină solară.

Poate fi tratată depresia?

Dintre toate tulburările mintale, depresia se numără printre cele mai tratabile. Studiile arată că între 80% și 90% la sută dintre persoanele cu depresie răspund favorabil la tratament. Mai mult, aproape toți pacienții obțin o ameliorare a simptomatologiei, într-un procent mai mic sau mai mare.

Până la tratament însă este necesar ca pacienții să ceară ajutorul unui psiholog sau psihiatru, care va face o evaluare amănunțită pentru a stabili diagnosticul de depresie, care include istoricul medical, un examen fizic, un interviu clinic și, în unele cazuri, analize de laborator. Specialistul va încerca să identifice cu ce simptome se confruntă pacientul, numărul și severitatea acestora, durata episodului depresiv și impactul funcțional asociat. Foarte importantă este și evaluarea și monitorizarea riscului suicidar, acest factor fiind frecvent asociat cu depresia.

Odată stabilit diagnosticul, depresia poate fi tratată cu ajutorul mai multor terapii.

Psihoterapia este prima linie de tratament în depresie, fiind uneori și singura terapie indicată în cazul depresiei ușoare. În cazul depresiei moderate și severe, psihoterapia este adesea folosită în combinație cu medicația antidepresivă. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) s-a dovedit a fi eficientă în tratarea depresiei. Sesiunile de psihoterapie se pot realiza individual sau în grup, iar în funcție de severitatea depresiei tratamentul poate dura câteva săptămâni sau mult mai mult. În multe cazuri, o îmbunătățire semnificativă se poate observa după 10-15 ședințe.

Medicamentele antidepresive sunt prescrise în cadrul episoadelor moderate și severe și în general pot produce o îmbunătățire a simptomatologiei în prima sau după două săptămâni de la utilizare. Cu toate acestea, este posibil ca beneficiile complete să nu fie observate timp de două până la trei luni. Dacă un pacient simte o nicio îmbunătățire sau doar o mică ameliorare a simptomelor după câteva săptămâni, specialistul poate ajusta doza de medicament, poate adăuga sau înlocui un alt antidepresiv. În unele situații, alte medicamente psihotrope pot fi utile.

Stimularea magnetică transcraniană este o terapie de ultimă generație, fiind o metodă de neurostimulare și de neuromodulare care constă în aplicarea unui câmp magnetic variabil asupra unor regiuni cerebrale. Stimularea magnetică transcraniană a luat avânt dupa ce s-a dovedit a fi un instrument util în tratarea depresiei refractare la terapia medicamentoasă, numeroase studii evidențiind rolul TMS de a potența efectele medicației antidepresive.

Bibliografie