FOBII

Vă este o frică teribilă să zburați cu avionul, să rămâneți blocat în lift sau să vă aflați la înălțime? Când vă aflați în astfel de situații simțiți că bătăile inimii se accelerează, vă este greu să mai respirați, vă ia cu amețeală și transpirații? Este posibil să vă confruntați cu o fobie, o patologie anxioasă foarte frecventă, ce afectează 1 din 10 persoane.

Ce sunt fobiile?

În literatura de specialitate fobia specifică este definită drept o tulburare de anxietate ce se caracterizează prin frică irațională, excesivă și persistentă, față de un lucru, o situație, un obiect sau un animal. Expunerea la sursa fricii declanșează un atac de panică. Chiar dacă realizați că situația în care vă aflați sau obiectul pe care îl aveți în fața voastră nu vă poate face nici un rău fizic, acest lucru nu reduce anxietatea. Mai mult, în cazuri severe, disconfortul psihologic se instalează chiar și atunci când vă gândiți sau vorbiți despre situația care vă provoacă fobia.

Când o persoană are o fobie specifică adesea își organizează viața pentru a evita ceea ce consideră a fi periculos. Spre exemplu, dacă are o fobie de zborul cu avionul, acea persoană va evita acest mijloc de călătorie. Din cauza fricii, amenințarea imaginară este mai mare decât orice amenințare reală.

Fobiile sunt foarte des întâlnite, după cum arată studiile: circa 13% din populația adultă se va confrunta cu o anumită fobie la un moment dat în timpul vieții lor. Fobia debutează în general în copilărie și continuă și la vârsta adultă. Femeile sunt mai predispuse să experimenteze fobii decât bărbații.

Diferența dintre frică și fobie

Este perfect normal să ne temem de anumite situații, animale sau obiecte. Nimeni nu se simte confortabil când rămâne blocat într-un spațiu închis sau când suspectează că ar avea o problemă de sănătate și trebuie să meargă la medic. O frică devine o fobie atunci când:

Provoacă anxietate sau atacuri de panică;
Frica este disproporţionată în raport cu pericolul real al sursei:
Frica durează mai mult de 6 luni;
Afectează buna desfășurare a activităților cotidiene;
Vă împiedică să faceți lucruri care vă plac în mod normal.

Cum se manifestă fobiile?

Fobiile se manifestă prin simptome fizice și psihologice.

Simptome fizice ale fobiilor

Palpitații (bătăi rapide ale inimii);
Dificultăți de respirație și senzația de sufocare (dispnee);
Durere sau disconfort precordial;
Bufeuri și frisoane;
Amețeală sau leșin;
Transpiraţii;
Tremor;
Greață, vărsături sau diaree;
Senzații de amorțeală sau furnicături (parestezii).

Simptome psihologice ale fobiilor

Teama de a pierde controlul;
Teama de leșin;
Depersonalizare (senzație de deconectare față de corp și minte);
Frica de a muri.

De ce apar fobiile?

Cercetările nu au identificat încă o cauză anume a fobiilor și de ce unii oameni sunt afectați iar alții nu. Există însă mai mulți factori care ar fi implicați în apariția fobiilor:

Experiențe din trecut - Dacă ai experimentat multe turbulențe în timpul unui zbor la o vârstă fragedă s-ar putea să dezvolți o fobie de zborul cu avionul. Dacă ai fost mușcat de un câine în copilărie s-ar putea să dezvolți o fobie față de câini. Și exemplele pot continua;
Familia - e posibil ca fobia specifică pe care o ai să fie legată de o fobie similară pe care o are un părinte sau un frate, fiind influențat să simți și să reacționezi în același mod;
Stres cronic - stresul poate provoca anxietate și vă poate reduce capacitatea de a face față unor situații particulare. Ulterior, când vă aflați din nou în acele situații, s-ar putea să vă fie frică și să vă simțiți anxioși. Pe termen lung, acest lucru s-ar putea transforma într-o fobie.
Factori genetici - cercetările sugerează că unii oameni sunt mai vulnerabili decât alții la dezvoltarea unei fobie.

Tipuri de fobii

Fobiile sunt clasificate în două categorii: fobii specifice (simple) și fobii complexe.

Fobii specifice

Sunt fobiile legate de un anumit obiect, animal sau situație și se dezvoltă adesea în copilărie sau adolescență. Pentru unele persoane aceste fobii pot deveni mai puțin severe pe măsură ce îmbătrânesc.

Fobiile specifice pot fi încadrate la rândul lor în 5 categorii. Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5) le grupează astfel:

Fobii de animale (păianjeni, insecte, câini, șerpi etc.);
Fobii legate de mediul natural (înălțimi, apă, furtuni, microbi, întuneric etc.);
Fobii legate de sânge/injecții/răni (frică la vederea sângelui, injecților, teamă de proceduri medicale etc.);
Fobii situaționale (zborul cu avionul, mersul cu liftul, spații închise etc.);
Alte fobii (produsă de alți stimuli – frica de zgomote puternice, frica de clovni etc.).

Fobii complexe

Fobiile complexe apar la vârsta adultă, sunt mai severe și tind să aibă un impact mai mare asupra vieții pacienților. Două dintre cele mai comune fobii complexe sunt:

Fobie socială – teama intensă de situațiile și interacțiunile sociale;
Agorafobie – teama de spații deschise sau aglomerate, de a rămâne singur într-o locație, de unde nu poate ieși sau primi ajutor precum și frica de a fi pus într-o situație jenantă.

Lista celor mai întâlnite fobii

Acrofobia – frica de înălțimi;
Aviofobia – frica de zbor;
Arachnofobia - frica de păianjeni;
Claustrofobia – frica de a fi în spații închise, strâmte;
Cinofobia – frica de câini;
Dermatofobia – frica de boli de piele;
Entomofobia – frica de insecte;
Hemofobia – frica de a vedea sânge;
Glossofobia – frica de a vorbi în public;
Misofobia – frica de murdărie sau de contaminare;
Ofidiofobia – frica de șerpi;
Trifanofobia – frica de injecții;
Zoofobia – frica de animale.

Cum pot fi tratate fobiile?

Dincolo de frica și teroare pe care o provoacă pacienților, din fericire, fobiile sunt tulburări foarte tratabile. Iar pentru că persoanele care au fobii sunt aproape întotdeauna conștiente de tulburarea lor, acest lucru ajută foarte mult în identificarea fobiei și inițierea procesului terapeutic.

Nu există un singur tratament standard care să funcționeze pentru fiecare persoană ce are o fobie. Terapiile trebuiesc adaptate la fiecare individ în parte pentru ca acestea să funcționeze. În orice caz, în situații în care fobiile afectează funcționalitatea socială, primul pas al tratamentului este ca pacienții să meargă la un psiholog. Specialiștii pot recomanda terapia cognitiv- comportamentală, farmcoterapia (medicamente) sau o combinație a ambelor metode. Psihoterapia are ca scop reducerea simptomelor de frică și anxietate și îi ajută pe oamenii să-și gestioneze reacțiile la obiectul fobiei.

Bibliografie