SCHIZOFRENIA

Schizofrenia este o tulburare cronică și complexă a creierului, care afectează viața pacienților pe toate planurile, mergând până la disfuncționalitate socială;
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, schizofrenia afectează aproximativ 24 de milioane de oameni sau 1 din 300 de persoane;
Persoanele cu schizofrenie au de 2 până la 3 ori mai multe șanse de a muri mai devreme decât populația generală;
Două din trei persoane cu simptome de schizofrenie nu primesc tratament specializat;
Cu un plan terapeutic individualizat, pacineții cu schizofrenie se vor putea recupera complet.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, multisistemică, cu evoluție cronică, o tulburare neurocognitivă care are impact asupra întregii personalități. Se caracterizează prin distorsiuni fundamentale ale gândirii, percepției și afectelor, iar pacienților le este greu deseori să disocieze între ceea ce este real și ireal, nu mai gândesc clar, nu își mai pot gestiona corect emoțiilor și le este tot mai greu să interacționeze cu persoanele din jur.

Schizofrenia este frecvent asociată cu suferință și deficiențe semnificative în plan personal, familial, social, educațional și ocupațional. De aceea, multe persoane care suferă de această boală se se retrag din viața socială, trăiesc în confuzie și frică și prezintă un risc crescut de suicid, în special în timpul episoadelor psihotice sau a perioadelor de depresie.

Debutul bolii are loc cel mai adesea în timpul adolescenței târzii sau în jurul vârstei de 20 ani, iar boala tinde să se declansează mai repede în rândul bărbaților decât al femeilor.

Simptomele schizofreniei

Potrivit literaturii de specialitate, simptomele se împart în două mari categorii:

Simptome pozitive
Simptome negative

Simptomele pozitive ale schizofreniei:

Psihoză (episod psihotic) – termen medical folosit pentru a descrie starea mentală în care pacientul pierde a contactului cu realitatea din cauza unei perturbări a modului în care creierul procesează informația. În timpul unui episod psihotic pacientul va întâmpina dificultăți în a înțelege ce este real și ce este imaginar.

Idei delirante - sunt convingeri false, fixe, pe care o persoană cu schizofrenie le are în ciuda dovezilor clare că acestea nu sunt adevărate. Există mai multe subtipuri, cele mai frecvente fiind ideile delirante paranoide, care apar atunci când un pacient crede că este rănit (fizic sau emoțional) sau hărțuit de o altă persoană sau de către un grup de persoane.

Halucinațiile - sunt senzații false (distorsiuni) la nivelul celor cinci stimuli. Așadar, o persoană are impresia că aude, vede, miroase, gustă sau simte lucruri care de fapt nu există. Halucinațiile auditive (pacientul aude voci) sunt cele mai frecvente în schizofrenie.

Întreruperi sau alterări în cursul gândirii – schizofrenia afectează capacitatea unui pacient de a gândi și de a verbaliza acele gânduri. De aceea, de multe ori ceea ce spune un pacient pare să nu aibă sens sau că totul este ”o salată de cuvinte”. De exemplu, o persoana poate trece de la un subiect la altul deodată sau poate răspunde cu un lucru ce nu are nicio legătură cu conversația curentă.

Comportamentul motor de tip dezorganizat sau anormal – se referă la acțiuni lipsite de sens, mergând de la comportament copilăresc până la stări de agitație. În această categorie intră și catatonia, atunci când o persoană pare că este într-o stare de amorțeală, nu se mișcă, nu vorbește și nu răspunde la stimulii din mediul înconjurător.

Simptomele negative ale schizofreniei:

Scăderea motivației (avoliție);
Retragere socială;
Incapacitatea de a simți plăcere din lucrurile fundamentale (anhedonie);
Stare de apatie puternică (abulie);
Implicare afectivă scăzută;
Pierderea capacității de a reacționa la stimuli afectivi (aplatizare afectivă);
Absența ideilor și lipsa logicii (alogie);
Sărăcia limbajului (afazie).

Simptomele timpurii ale schizofreniei

Este posibil să nu vă dați seama că vă confruntați cu schizofrenie decât atunci când boala a evoluat. Iată care sunt simptomele timpurii ale afecțiunii, semne ce ar trebui să vă ridice un semn de întrebare pentru a căuta ajutor:

Lipsa de motivație;
Scăderea interesului față de lucrurile care se petrec în jurul vostru;
Izolare socială;
Agitație psihomotorie;
Renunțare la hobby-urile și activitățile care vă plăceau;
Scăderea performanței la locul de muncă sau la școală;
Pierderea capacității de concentrare;
Lentoare a gândirii;
Neglijență față de propria persoană;
Somnolență excesivă sau insomnie.

Cauzele schizofreniei

Până în prezent cauzele schizofreniei nu au fost pe deplin deslușite. Totuși, o serie de factori ar putea juca un rol în apariția și evoluția afecțiunii:

Factori predispozanți - prezența schizofreniei sau a tulburărilor psihotice la rudele de gradul I; asfixie prelungită la naștere, infecții virale în primul an de viață; consumul de substanțe psihodisleptice (droguri) în sarcină;
Factori precipitanți - psihostresul social; consumul de substanțe psihodisleptice;
Factori sociali – mediul social defavorizat.

Clasificarea schizofreniei – tipuri

Schizofrenia simplă;
Schizofrenia paranoidă;
Schizofrenia hebefrenică (dezorganizată);
Schizofrenia catatonă;
Schizofrenia nediferențiată;
Schizofrenia reziduală;
Depresia schizofrenică.

Diagnosticul de schizofrenie

Diagnosticul de schizofrenie se stabilește pe baza mai multor criterii. Concret, diagnostul se ia în calcul atunci când sunt prezente două sau mai multe dintre următoarele simptome, timp de cel puțin 30 de zile:

Halucinații;
Idei delirante;
Discurs confuz, dezorganizat;
Comportament dezorganizat sau catatonic;
Simptome negative (apatie, aplatizare afectivă etc.)

Alte criterii de diagnostic:

Pacientul a avut probleme semnificative în funcționarea optimă la locul de muncă sau la școală, în relaționarea cu alte persoane și în a avea grijă de propria persoană;
Pacientul a prezentat semne continue de schizofrenie timp de cel puțin 6 luni, cu simptome active (halucinații, idei delirante etc.) timp de cel puțin o lună;
Pacientul nu are o altă tulburare de sănătate mintală, o problemă medicală sau o problemă cu abuzul de substanțe psihodisleptice care cauzează simptomele.

Schizofrenia – opțiuni de tratament

Din păcate, după cum arată datele Organizației Mondiale a Sănătății, în prezent marea majoritate a persoanelor cu schizofrenie din întreaga lume nu primesc îngrijirile necesare.

Boala nu se vindecă, însă tratamentul ajută la gestionare simptomelor și prevenirea recăderilor (recidive), astfel încât pacienții cu schizofrenie pot duce o viață productivă și plină de satisfacții. Cea mai eficientă strategie terapeutică implică o combinație de medicamente, consiliere psihologică, modificări ale stilului de viață și sprijin social.

Tratamentul de primă linie este cel medicamentos, fiind prescrise medicamente antipsihotice, ce vor fi administrate pe termen lung. Acestea și-au dovedit eficiența prin nenumărate studii clinice în reducerea simptomelor psihotice prezente în faza acută a bolii și, de asemenea, ajută la reducerea potențialului de episoade acute în viitor, precum și a severității acestora. În funcție de simptomele pacientului, pot fi utilizate și alte tipuri de medicamente, precum antidepresivele sau benzodiazepinele.

După ce simptomele schizofreniei sunt controlate, diferite tipuri de psihoterapie pot continua să ajute oamenii să gestioneze boala și să-și îmbunătățească calitatea vieții. Consilierea psihologică ajută oamenii să învețe abilități sociale, să facă față stresului, să identifice semnele precoce ce avertizează o recădere și să prelungească perioadele în care simptomele sunt în remisie.

Pentru mulți pacienți cu schizofrenie sprijinul familiei este deosebit de important în procesul de reabilitare-resocializare.

Bibliografie