Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este în prezent una dintre cele mai frecvente tulburări psihice, având o incidență în creștere. Este o boală cronică, axioasă, ce se caracterizează prin trăiri recurente (gânduri, idei, imagini, impulsuri), neplăcute și necontrolabile, etichetate ca obsesii, și comportamente pe care pacienții simt nevoia să le tot repete în mod involuntar, etichetate drept compulsii.
Între obsesii și compulsii există o legătură importantă. Pentru a scăpa de starea neplăcută indusă de obsesii, pacienții simt nevoia să adopte un comportament compulsiv, să apeleze la o rutină care îi ”eliberează”. Ca să înțelegeți mai bine, să luăm exemplul persoanelor germofobe. Acestea se liniștesc și simt că sunt protejate de microbi doar după ce s-au spălat foarte bine pe mâini. Situația merge și mai departe iar o persoană care nu își îndeplinește un astfel de ”ritual” crede că ceva foarte rău i se va întâmpla, că vor exista consecințe grave pentru sine sau pentru cei dragi.
Chiar dacă unii pacienți cu TOC realizează că gândurile lor obsesive nu sunt realiste, tot au dificultăți în a se deconecta de acestea sau în a opri acțiunile compulsive. Din acest motiv, tulburarea afectează funcționalitatea socială.
Studiile au arătat că majoritatea cazurilor de tulburare obsesiv-compulsivă debutează adesea la vârsta adultă tânără (înainte de 25 ani), prevalența fiind ușor mai crescută în rândul femeilor. În schimb, la bărbați boala poate debuta mai devreme.
Cum se manifestă tulburarea obsesiv-compulsivă?
Tulburarea obsesiv-compulsivă se manifestă prin simptome tipice, ce se dezvoltă progresiv, în timp, iar intensitatea simptomele oscilează.
Obsesiile
Obsesiile sunt gânduri, idei, imagini (reprezentări) sau impulsuri recurente, intruzive și persistente, care se produc involuntar și care provoacă un disconfort psihologic puternic ce se manifestă prin emoții negative, cum ar fi anxietate, frica, iritare, rușine, dezgust sau culpă. Mulți pacienți cu TOC recunosc că aceste gânduri ”ciudate” sunt un produs al minții lor și că sunt chiar absurde și excesive. Cu toate acestea, suferința cauzată de aceste gânduri intruzive nu poate fi rezolvată prin logică sau raționament. Așa că majoritatea persoanelor cu TOC încearcă să ”uşureze” stresul acestor gânduri obsesive sau să anuleze ameninţările percepute apelând la compulsii.
Printre cele mai comune obsesii se numără:
- Obsesia de contaminare (microbi, viruși, bacterii, murdărie etc.);
- Obsesii agresive - frica de a pierde controlul și de face rău cuiva în mod intenționat sau chiar propriei persoane;
- Gânduri religioase, adesea blasfemie, intruzive și nedorite;
- Obsesii legate de ordonare, simetrie sau precizie;
- Obsesii sexuale tulburătoare;
- Îndoiala patologică - Oare am închis ușa? Oare am stins aragazul?
Ce sunt mai exact compulsiile?
Compulsiile sunt comportamente (acte, acțiuni) repetitive, fizice sau mentale, pe care o persoană simte nevoia să le realizeze ca răspuns la o obsesie. Comportamentele previn sau reduc temporar suferința unei persoane legate de o obsesie și atunci pacientul va reacționa la fel și pe viitor.
Compulsiile sunt de două feluri. Prima categorie este cea a compulsiilor comportamentale (fizice), care se referă la gesturile fizice pe care un pacient le face pentru a se ușura de obsesii. A doua categorie este cea a compulsiile mentale, care se referă la acte (acțiuni), cum ar fi rostirea unei rugăciuni sau a unei mantre, pentru a contracara sau contraargumenta o obsesie.
Cele mai comune compulsii sunt:
- Compulsia de spălare - spălarea excesivă pe mâini (ablutomanie), dezinfectarea hainelor, curățenia excesivă a locuinței;
- Compulsii de ordonare – nevoia de a aranja lucrurile într-un anumit mod;
- Verificarea în mod repetat a încuietorilor, întrerupătoarelor, aparatelor, ușilor etc.;
- Căutând în mod constant aprobarea sau reasigurarea;
- Ritualuri legate de numere, cum ar fi numărarea, repetarea, preferința excesivă sau evitarea anumitor numere.
Cele mai frecvente perechi de obsesii și compulsii sunt următoarele:
- Obsesia de contaminare și compulsia de spălare/curățare;
- Îndoiala patologică și compulsia de verificare
- Obsesia de simetrie și compulsia de ordonare;
- Obsesii agresive, religioase și sexuale și compulsia de verificare.
Persoanele cu TOC pot evita anumite persoane, locuri sau situații care le provoacă un disconfort psihologic și declanșează obsesii și/sau compulsii. Evitarea acestor lucruri poate afecta și mai mult capacitatea lor de a funcționalitate socială. Mai mult, pacienții se pot refugia în alcool sau droguri pentru a găsi ”ușurare”.
Când aveți de-a face cu tulburarea obsesiv-compulsivă?
Este normal să dorim să verificăm dacă am încuiat ușa sau să ne spălăm pe mâini dacă am pus mâna pe ceva murdar. Iată câteva diferențe care ne arată când avem de-a face cu TOC:
- Nu vă puteți controla obsesiile sau comportamentele, chiar și atunci când realizați că acestea sunt absurde;
- Petreceți cel puțin o oră pe zi având astfel de gânduri sau comportamente;
- Simțiți o ușurare sau chiar satisfacție atunci când vă comportați compulsiv pentru a ”scăpa” de obsesie;
- Întâmpinați probleme semnificative în viața de zi cu zi din cauza acestor obsesii sau comportamente.
Ce cauzează TOC?
Există diferite teorii privind cazuele pentru care se dezvoltă TOC, iar în apariția tulburării ar fi implicați următorii factori:
- Experiența personală – dacă ați suferit traume în copilărie, cum ar fi agresiune sau abuz;
- Factorul genetic – aveți o șansă crescută de a avea tulburarea dacă ați avut în familie membri de gradul I cu tulburare obsesiv-compulsivă;
- Personalitatea - unele cercetări sugerează că persoanele cu anumite trăsături de personalitate pot avea mai multe șanse de a avea TOC. De exemplu, dacă sunteți o persoană îngrijită, meticuloasă, metodică, cu standarde înalte, este mai probabil să dezvoltați tulburarea.
Tulburarea obsesiv-compulsivă. Diagnostic și tratament
Având în vedere simptomatologia specifică, tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi ușor de diagnosticat. Problema este că mulți pacienți refuză să accepte că au o problemă și să meargă la pshiholog pentru a beneficia de ajutor specializat.
În ceea ce privește tratamentul, două metode terapeutice și-au dovedit eficiența prin numeroase studii:
- Terapie cognitiv comportamentală
Un tratament eficient este terapia de expunere și prevenire a răspunsului (ERP). Prin această terapie pacienții vor ”descifra” obsesia cu care se confruntă, cum învăța cum funcționezază simptomele și care sunt mecanismele care susțin apariția acestora și vor fi ajutați să reacționeze corect. Cu pași mici, oamenii învață că pot face față obsesiilor lor fără să se bazeze pe comportamente ritualice, iar anxietatea lor scade în timp.
- Farmacoterapia
O clasă de medicamente cunoscută sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), utilizate în mod obișnuit pentru a trata depresia, poate fi eficientă în tratamentul TOC.
Pacienții care urmează un tratament adecvat vor avea o calitate mai bună a vieții, reușind să meargă la muncă sau la școală, să se bucura de relații și de activități sociale.
Bibliografie
