TULBURAREA DELIRANTĂ

TULBURAREA DELIRANTĂ

Ce este tulburarea delirantă?

Tulburarea delirantă este un tip de tulburare psihotică, care are ca unic și principal simptom prezența uneia sau a mai multor idei delirante (deliruri). Un delir este o credință falsă, o convingere de nestrămutat în ceva ce este neadevărat, în ciuda argumentelor logice. Așadar, o persoană cu tulburare delirantă își pierde capacitatea de a face distincția între ce este real și ce își imaginează a fi adevărat.

Două tipuri de idei delirante pot experimenta pacienții:

  • Idei delirante non-bizare – implică situații care ar putea apărea în viața reală, de exemplu să fii înșelat de către soț/soție. Aceste deliruri implică de obicei interpretarea greșită a situațiilor sau percepțiilor, iar în realitate acestea sunt fie neadevărate, fie sunt extrem de exagerate.
  • Idei delirante bizare - includ credințe/situații care sunt fizic imposibile în realitatea noastră. Spre exemplu, un pacient poate crede că cineva, ființe nepământene, pur și simplu i-au îndepărtat un organ din corp, fără să existe vreo dovadă a procedurii (o cicatrice).

Deși ideile delirante ar putea fi un simptom al unor tulburări mai frecvente, cum ar fi schizofrenia, tulburarea în sine este destul de rară, incidența fiind de aproximativ 0,05% până la 3% din populația adultă. În general pacienții continuă să se comporte normal, să socializeze și să funcționeze bine, în afară de subiectul delirului lor.

Diagnosticul de tulburare delirantă se ia în considerare atunci când o persoană prezintă idei delirante nonbizare timp de cel puțin o lună de zile.

Tipuri de tulburare delirantă

Tulburarea delirantă este clasificată în mai multe categorii, în funcție de tipul de idei delirante pe care le experimentează un pacient:

  • De persecuție - pot face pacienții să creadă că totul în jurul lor e o conspirație, că cineva încearcă să-i urmărează, să-i spioneze, să-i maltrateze sau să le facă rău într-un fel. Drept urmare, aceștia vor lua măsuri și pot face sesizări repetate către autorități pentru ajutor.
  • De grandoare – persoanele cu tulburare delirantă au convingerea unor talente deosebite, a unor cunoștințe extraordinare, iar aceste abilități le vor fi recunoscute și apreciate la un moment dat. De exemplu, o persoană poate crede că a făcut o descoperire științifică revoluționară.
  • De gelozie – o persoană poate crede că partenerul/a îl/o înseală, chiar dacă nu există dovezi care să confirme o infidelitate. Delirul de gelozie este mai frecvent la bărbați decât la femei.
  • Erotoman – pacientul crede că cineva, adesea o persoană importantă sau cu un statut social superior, este îndrăgostit de el. Lucrurile pot merge mai departe și pacientul poate încerca să contactez persoana respectivă sau să o urmărească.
  • Delir somatic – ideile delirante somatice sunt legate de corpul, sănătatea sau aspectul persoanei afectate. Pacientul poate avea convingerea că are o stare de sănătate precară, un aspect fizic ciudat, că există un parazit în corpul său sau că emană un miros urât.
  • Delir mixt - pacientul are mai multe tipuri de idei delirante din cele prezentate anterior, fără ca o temă specifică să predomine.

Simptomele tulburării delirante

Ideile delirante se dezvoltă insidios și evoluează până în punctul în care devin dominante. Pacienții nu cred, în ciuda contra-argumentelor clare care li se aduc, că percepțiile lor nu sunt adevărate. Mai mult, aceștia pot deveni agresivi atunci când li se aduc dovezi logice care demontează credințele lor. În timp, pe măsură ce tulburarea avansează, bolnavii ajung să se izoleze și să devină violenți atunci când sunt chestionați cu privire la convingerile lor.

Cum apare tulburarea delirantă?

Ca și în cazul multor alte tulburări psihotice, cercetătorii nu cunosc încă ce anume cauzează ideile delirante. Totuși, experții au analizat mai mulți factori care pot contribui la dezvoltarea afecțiunii, inclusiv:

  • Factori genetici - faptul că tulburarea delirantă este mai frecventă la persoanele care au alți membri ai familiei cu această afecțiune sau schizofrenie sugerează că ar putea fi implicat un factor genetic.
  • Factori biologici - cercetătorii studiază modul în care anomaliile anumitor zone ale creierului ar putea fi implicate în dezvoltarea tulburării delirante. De exemplu, un dezechilibru al anumitor substanțe chimice din creier, numite neurotransmițători, a fost asociat cu apariția ideilor delirante.
  • Factori de mediu și psihologici - dovezile sugerează că tulburarea delirantă poate fi declanșată de stres. Consumul de alcool și substanțe psihoactice de asemenea ar juca un rol în apariția afecțiunii. Hipersensibilitatea, gelozia, invidia, neîncrederea, suspiciunea și stima de sine scăzută sunt doar câțiva factori psihologici care pot determina o persoană să caute o explicație pentru aceste sentimente și, astfel, să formeze o idee delirantă drept soluție.

Tulburarea delirantă - diagnostic și tratament

Procesul de diagnosticare a tulburării delirante poate implica un istoric medical complet, un examen fizic, un interviu psihiatric cuprinzător, dar și alte teste de screening sau de analiză a stării psihice pentru a exclude alte afecțiuni. 

În ceea ce privește tratamentul, este puțin probabil ca persoanele cu tulburare delirantă să caute ajutor specializat deoarece s-ar putea să nu realizeze că percepțiilor lor sunt false. Prin urmare, tulburarea poate fi dificil de tratat deoarece natura suspectă a pacientului și ideile delirante îl pot face să fie reticent, chiar ostil, crezând că familia și echipa medicală încearcă să îi facă rău. Însă soluții există și recuperarea este posibilă. Cheia este ca medicul psihiatru să aibă multă răbdare și să reușească să câștige încrederea pacientului.

În general, tratamentul tulburării delirante presupune administrarea de medicamente antipsihotice, fie pe cale orală, fie intravenos, în funcție de complianța pacientului. În anumite situații pot fi recomandate și medicamente antidepresive.

Psihoterapie (terapia cognitiv-comportamentală, terapia familială și alte tipuri de psihoterapie) pot ajuta pacienții să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele distorsionate care contribuie la apariția ideilor delirante. Prin terapie, persoanele cu tulburare delirantă pot învăța să-și gestioneze simptomele, să identifice semnele precoce de avertizare ale recidivei și să dezvolte planuri de prevenire a recidivelor.

Bibliografie

my.clevelandclinic.org

www.verywellmind.com

button-oferte.png