Tulburarea schizoafectivă este o afecțiune psihiatrică severă, majoră, în care pacienții se confruntă atât cu simptome psihotice, specifice schizofreniei, cât și simptome afective (modificări ale dispoziției), specifice tulburării bipolare. Cum se manifestă boala mai exact? Halucinații, delir, pierderea contactului cu realitatea, dispoziție depresivă, diminuarea interesului pentru lucruri fundamentale, izolare socială, toate acestea și multe altele sunt experiementate de către pacienți.
Potrivit statisticilor, tulburare schizoafectivă reprezintă o treime din totalul cazurilor de schizofrenie. Boala debutează la vârstă adultă, incidența fiind mai mare în rândul femeilor.
La fel ca în cazul altor afecțiuni de tip depresiv, comparativ cu populația generală, pacienții cu tulburare schizoafectivă au un risc crescut de suicid și de deces.
Tratamentul poate ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.
Simptomele tulburării schizoafective
Simptome psihotice
Se disting în special două dintre simptomele principale ale schizofreniei:
- Halucinații – experiențe senzoriale în care pacientul aude voci (halucinații auditive), vede anumite lucruri (halucinații vizuale) sau are alte senzații inexplicabile (mirosuri, gusturi, senzații tactile);
- Idei delirante – convingeri false și puternice pe care le aveți, însă nimeni altcineva nu vi le împărtășește. De exemplu, pacientul simte că cei din jur îi pot citi gândurile, că este urmărit sau că are puteri magice.
De asemenea, pacienții pot experimenta:
- Gândire dezorganizată;
- Discurs incoerent sau irelevant;
- Senzație de confuzie sau frică;
- Lipsa de motivație sau de interes pentru lucruri fundamentale;
- Dificultăți de concentrare.
Simptome afective (modificări de dispoziție)
Modificările de dispoziție ale tulburării schizoafective sunt similare cu cele experimentate în tulburarea bipolară. Perioadele de timp în care pacientul manifestă simptome se numesc ”episoade”. Este posibil să aveți episoade depresive, episoade maniacale sau ambele - episoade mixte.
Episod de tip maniacal
- Entuziasm sau agitație;
- Hiperactivitate;
- Stabilirea de planuri nerealiste;
- Stare de nervozitate sau iritabilitate cu comportament agresiv, în special când cineva pune la îndoilă ceea ce zice pacientul;
- Pacientul este mai locvace (vorbește mult);
- Scăderea nevoii de somn;
- Pierderea raționamentului logic;
- Excese financiare;
- Stimă de sine exagerată;
- Implicare imprudentă în diverse activități.
Episod de tip depresiv
- Tristețe;
- Senzația de singurătate;
- Pierderea intereselor și bucuriilor față de activități plăcute anterior;
- Astenie – stare de oboseală fizică și psihică;
- Fatigabilitate – oboseală cronică;
- Tulburări de somn – dormiți prea mult sau prea puțin;
- Scăderea apetitului;
- Diminuarea capacității de a gândi și de a lua decizii;
- Viziune tristă și pesimistă asupra viitorului;
- Gânduri de suicid sau comportament de tip suicidar.
Episod de tip mixt
Termenul este folosit pentru a descrie episoadele în simptome maniacale coexistă cu cele depresive, iar pacientul trece de la o stare la alta într-un timp foarte scurt.
Tiparul bolii
Tulburarea schizoafectivă poate avea un curs unic pentru fiecare pacient. În ceea ce privește debutul bolii, într-un tipar tipic, un pacient prezintă halucinații auditive și idei delirante timp de circa 2 luni înainte de debutul unui episod depresiv major. Apoi, în următoarele 3 luni, simptomele psihotice și episodul depresiv major sunt prezente simultan. După aceea, episodul depresiv se remite complet, dar timp de circa o lună vor mai persista simptomele psihotice, iar în final vor dispărea și acestea.
Riscul de suicid pe tot parcursul vieții în schizofrenie și în tulburarea schizoafectivă este de 5%, iar prezența simptomelor depresive se corelează cu un risc și mai mare de suicid.
Ce cauzează tulburarea schizoafectivă?
Cauza exactă a tulburării schizoafective nu este cunoscută dar ar putea fi implicați următorii factori:
- Evenimente de viață stresante sau traumatice;
- Influențe genetice – riscul de a avea tulburare schizoafectivă este mai mare în famiile unde există membri cu acest diagnostic, schizofrenie sau tulburare bipolară.
Tulburarea schizoafectivă – opțiuni de tratament
Tratamentul variază în funcție de tipul și severitatea simptomelor și dacă tulburarea este de tip depresiv sau bipolar. În unele cazuri poate fi necesară internarea într-o clinică specializată. Inițial, pentru tratarea tulburării schizoafectivă se va recomanda o combinație de medicamente:
- Antipsihotice – pentru controlul simptomelor psihotice;
- Antidepresive (inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei) – pentru simptomele depresiei, cu mențiunea că acestea trebuie administrate cu precauție deoarece cresc riscul episoadelor maniacale și, implicit, riscul de suicid;
- Timostabilizatoare (stabilizatoare ale dispoziției) - pentru controlul simptomelor afective oscilante.
Pe lângă medicație, psihoterapia și-a dovedit și aceasta eficiența în controlul bolii. Construirea unei relații de încredere în terapie poate ajuta persoanele cu tulburare schizoafectivă să își înțeleagă mai bine starea și să învețe să gestioneze simptomele. În cadrul ședințelor de terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pacienții sunt ajutați să identifice și să schimbe gândurile sau comportamentele negative care le cauzează probleme. Sesiunile eficiente se concentrează pe planuri, probleme, relații și strategii de coping.
Bibliografie
