Tulburările psihotice sunt un termen generic folosit pentru a descris un grup de boli psihice care implică un fenomen numit psihoză și care înseamnă pierderea contactului cu realitatea.
Simptomele psihotice includ halucinații, idei delirante și tulburare de gândire. Acestea afectează funcția creierului prin modificarea gândurilor, convingerilor sau percepțiilor. Spre exemplu, persoanele cu o tulburare psihotică pot fi convinse că cineva le spionează sau le urmărește, pot auzi voci sau au senzația că alții le manipulează gândurile.
Într-o tulburare psihotică manifestările pot apărea brusc sau se pot dezvolta în timp. Perioada în care pacienții prezintă aceste simptome se numește „episod psihotic”. Se estimează că 3 din 100 de persoane vor experimenta un episod psihotic la un moment dat în timpul vieții lor.
Cu tatamentul potrivit, unii pacienți cu tulburări psihotice revin la funcționarea normală cu tratament. În schimb, alții vor rămâne cu diferite grade de dizabilitate și vor întâmpina dificultăți în realizarea activităților cotidiene.
Tipuri de tulburări psihotice
În literatura de specialitate au fost descrise mai multe tipuri de tulburări psihotice, inclusiv:
- Schizofrenie - pacienții cu această boală prezintă simptome precum halucinații, idei delirante și comportament dezorganizat care durează mai mult de 6 luni;
- Tulburare schizoafectivă – pacienții au atât simptome specifice schizofreniei, cât și simptome specifice tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară;
- Tulburare schizofreniformă - include simptome de schizofrenie, dar acestea se remit între 1 și 6 luni, iar funcționalitatea normală revine;
- Tulburare psihotică scurtă – pacienții prezintă halucinații, idei delirante sau comportament dezorganizat, adesea ca răspuns la un eveniment traumatic, cum ar fi un deces în familie. Recuperarea este adesea rapidă, de obicei mai puțin de o lună;
- Tulburare delirantă - simptomul principal este delirul (o credință falsă, fixă), care durează cel puțin 6 luni;
- Tulburare psihotică indusă de substanțe - este cauzată de consumul de substanțe psihodisleptice și provoacă halucinații, iluzii sau limbaj dezorganizat. Simptomele pot să apară în urma unei doze prea mari, dacă se amestecă mai multe substanțe sau în timpul sevrajului.
- Tulburare psihotică secundară unei afecțiuni medicale - halucinațiile, ideile delirante sau alte simptome pot apărea din cauza unei alte boli care afectează funcția creierului, cum ar fi o leziune cranio-cerebrală.
Semne de avertizare ale psihozei
Pentru a putea gestiona tulburarea este important să se cunoască semnele de avertizare ale psihozei. Intervenția timpurie poate ajuta la încetinirea progresiei bolii și la scăderea riscului de recidivă. Deși nu există doi pacienți care vor experimenta aceleași simptome, iată câteva simptome de avertizare comportamentală specifice psihozei:
- Schimbarea obiceiurilor de somn (dorimiți prea mult sau prea puțin);
- Lipsă de motivație și de implicare în activitățile până atunci plăcute;
- Dezinteres față de propria persoană, neglijență în ceea ce privește aspectul fizic și igiena;
- Pierderea capacității de concentrare;
- Limbaj dezorganizat (vorbire neclară);
- Comportament ciudat;
- Suspiciune nejustificată față de cei din jur;
- Idei ciudate, eronate care nu au nicio legătură cu realitate.
În timp ce unele dintre aceste simptome pot fi atribuite și altor cauze (cum ar fi depresia), dacă observați aceste semne de avertizare ar fi bine să consultați un specialist.
Evoluția tulburărilor psihotice
Psihoza se prezintă în general în trei faze:
- Faza prodromală - apariția treptată a simptomelor ușoare;
- Faza de psihoză acută – se manifestă simptome psihotice, care apar brusc;
- Faza reziduală/stabilă – după începerea tratamentului simptomele se reduc și intră în remisie. Unii pacienți nu vor mai experimenta însă episoade psihotice și ar putea rămâne cu mici simptome reziduale.
Simptomele tulburărilor psihotice
În timpul unui episod psihotic se pot manifesta mai multe categorii de simptome:
- Halucinații - sunt senzații false (distorsiuni) prin care o persoană aude voci pe care nimeni altcineva nu le aude, vede lucruri pe care nimeni altcineva nu le observă etc. De asemenea, pacienții susțin că experimentează senzații fizice neobișnuite, cum ar fi senzația că sunt atinse de o persoană invizibilă.
- Idei delirante - sunt convingeri eronate, ilogice, pe care o persoană cu tulburări psihotice le are în ciuda dovezilor clare că acestea nu sunt adevărate. Spre exemplu, pot gândi că cei din jur le vor răul sau că toată lumea complotează împotriva lor. Alteori pot crede că nu se aseamănă cu alte ființe umane și că au puteri speciale.
- Gândire dezorganizată (ce are ca urmare vorbirea dezorganizată) - pierderea șirului gândirii; pacientul sare rapid de la subiect la altul; răspunsuri ”pe lângă„ subiectul discuției; pauză la jumătatea frazei etc.;
- Comportament motor dezorganizat – agitație, iritabilitate sau indiferență, dificultăți în adoptarea unui comportament orientat spre scopuri;
- Simptome negative - scăderea motivației (avoliție); pierderea interesului pentru interacțiunea socială; incapacitatea de a simți plăcere din lucrurile fundamentale (anhedonie).
Factori de risc pentru tulburările psihotice
În tulburările psihotice, apariția simptomelor este adesea cauzată de o combinație a mai multor factori legați de vulnerabilitatea unui pacient și de nivelul de stres psihosocial cu care se confruntă, lucru cunoscut sub numele de ”modelul stres-vulnerabilitate”. Cu cât o persoană este mai vulnerabilă, chiar și o mică situația stresantă poate declanșa un episod psihotic. În aceste situații psihoza devine un mecanism de coping necorepunzător.
Factori de vulnerabilitate:
- Ereditatea – riscul de apariție al simptomelor este mai mare în familiile în care există un istoric medical de tulburări psihotice;
- Abuzul de alcool și droguri – tot mai multe studii au arătat că utilizarea unor droguri precum marijuana, cocaina și amfetamina crește și riscul de a experimenta un episod psihotic.
Factori de stres:
- Evenimente traumatice;
- Probleme în viața personală sau profesională;
- Despărțirea de părinți;
- Diagnosticul de boală gravă.
Tulburările psihotice – opțiuni de tratament
Tulburările psihotice pot fi tratate eficient cu ajutorul medicației și psihoterapiei. În unele cazuri (episoade psihotice acute) poate fi necesară spitalizarea pe termen scurt pentru a garanta siguranța pacienților și a facilita procesul de diagnosticare și tratament.
Medicamentele antipsihotice sunt printre primele linii de tratament pentru psihoză. Acestea ajută la blocarea receptorilor de serotonină și dopamină pentru a preveni halucinațiile și ideile delirante. În general, antipsihoticele nu sunt recomandate pentru psihozele induse de consumul de substanțe. Alte medicamente ce pot fi recomandate sunt benzodiazepinele și antidepresivele.
Psihoterapia este extrem de importantă pentru a înțelege natura şi semnificaţia stresului psihosocial care declanşează episoadele psihotice. Pacienții trebuie să identifice mijloace de coping mai adaptative și mai puțin devastatoare pentru a face față factorilor stresori în viitor.
În tratamentul tulburărilor psihotice sunt utilizate diferite forme de terapie:
- Terapia cognitiv-comportamentală – utilă pentru schimbarea tiparelor de gândire care pot duce la idei delirante și halucinații;
- Terapia psihanalitică – ajută la aprecierea corectă a comportamentelor, gândurilor și emoțiilor, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților;
- Reabilitarea psiho-socială și terapia de familie - poate fi de ajutor în special pentru pacienți și familia acestora, care s-au izolat unii de alții din cauza simptomelor psihozei.
Fiecare pacient care primește tratament pentru o tulburare psihotică poate răspunde diferit la terapie. Unii vor observa o îmbunătățire rapidă, în timp ce pentru alții poate dura săptămâni sau luni pentru a obține o ameliorarea a simptomelor. Cu îngrijirea potrivită, mulți pacienți se vor recupera.
Bibliografie
